Când sistemul imunitar devine un obstacol: Cele mai frecvente 7 întrebări despre imunitate și fertilitate

Sistemul imunitar are un rol esențial în protejarea organismului împotriva virusurilor, bacteriilor și altor agenți patogeni. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, acest mecanism de apărare poate deveni un factor perturbator, afectând chiar și șansele de a obține o sarcină dorită. Cauzele imunologice ale infertilității sunt adesea subtile, invizibile la o examinare obișnuită și pot fi identificate doar prin teste specializate. Impactul acestora poate fi semnificativ, manifestându-se prin avorturi spontane recurente, eșecuri de implantare a embrionului sau insuccese repetate ale tehnicilor de reproducere asistată. La cele mai frecvente întrebări legate de acest subiect răspunde doamna doctor Karin Cerna, specialist de top în imunologia reproducerii, cu experiență vastă în sprijinirea femeilor în drumul lor către maternitate.

Pot identifica, pe baza simptomelor, dacă infertilitatea mea are o cauză imunologică?

În general, nu există semne clinice specifice care să indice prezența unei cauze imunologice în problemele de fertilitate. Acestea sunt, de regulă, tăcute și pot fi identificate doar prin analize de laborator. Totuși, anumite manifestări, precum avorturile spontane recurente, insuccesele repetate în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro sau existența unei boli autoimune, pot reprezenta indicii importante. În astfel de cazuri, testarea imunologică poate fi justificată.

Când este recomandat să se ia în considerare un posibil factor imunologic în evaluarea infertilității și să fie orientat pacientul către un imunolog specializat în reproducere?

Investigațiile imunologice sunt deosebit de relevante în următoarele situații:

• Pierderi de sarcină recurente (două sau mai multe sarcini consecutive);
• Eșecuri repetate ale fertilizării in vitro (în special în cazurile în care embrionii nu se implantează sau sarcina se oprește în evoluție precoce);
• Diagnostice confirmate de afecțiuni autoimune (ex. tiroidita Hashimoto, lupus eritematos sistemic, boala Crohn, sindrom antifosfolipidic, scleroză multiplă etc.);
• Implantare embrionară eșuată fără o cauză identificabilă;
• Suspiciuni de tulburări hemoragice cu mecanism imun (ex. trombofilii asociate cu anticorpi antifosfolipidici).

Diagnosticul unei boli autoimune implică automat un risc crescut de tulburări imunologice care să afecteze sarcina?

Nu în mod obligatoriu, însă riscul este mai mare comparativ cu femeile care nu suferă de boli autoimune. Astfel de afecțiuni reflectă o dereglare a echilibrului dintre mecanismele de apărare ale organismului și toleranța imună, ceea ce poate influența negativ acceptarea sarcinii. De exemplu, sindromul antifosfolipidic este asociat cu un risc crescut de avort spontan, iar boala celiacă netratată poate fi asociată cu infertilitatea. Cu toate acestea, dacă afecțiunea este bine gestionată, șansele de a obține și duce la termen o sarcină sunt ridicate. Planificarea și controlul afecțiunii autoimune sunt, prin urmare, esențiale înainte de concepție.

După tratamentul oncologic, pot exista modificări ale sistemului imunitar care să afecteze fertilitatea, chiar dacă medicii au aprobat sarcina?

Posibilitatea depinde de tipul tratamentului urmat. Chimioterapia și radioterapia pot afecta atât funcția ovariană, cât și activitatea sistemului imunitar. Anumite terapii pot induce modificări de durată în compoziția celulară imunologică, influențând teoretic procesul de implantare sau menținerea sarcinii. Totuși, în absența unor disfuncții imune semnificative și cu acordul medicului oncolog, perspectivele reproductive rămân favorabile. În unele cazuri, efectuarea unor investigații imunologice suplimentare poate contribui la optimizarea planului terapeutic.

Diagnosticul unei cauze imunologice de infertilitate înseamnă că nu voi putea avea niciodată un copil?

Nu. Identificarea unei tulburări imunologice nu echivalează cu imposibilitatea de a avea un copil. În multe situații, este vorba despre dezechilibre ale răspunsului imun, care pot fi corectate sau influențate prin tratament. De exemplu, activitatea excesivă a anumitor celule imune (cum ar fi celulele NK) poate împiedica implantarea embrionului, însă această problemă poate fi abordată terapeutic. O colaborare eficientă între imunolog și ginecolog este esențială pentru personalizarea tratamentului.

Dacă urmez un tratament imunomodulator pentru o tulburare de fertilitate, cum va influența acesta riscul de infecții?

Impactul asupra susceptibilității la infecții variază în funcție de natura tratamentului. Corticosteroizii, administrați în doze reduse, pot suprima moderat sistemul imunitar, fără a compromite semnificativ capacitatea de apărare a organismului. Alte terapii, precum imunoglobulinele sau intralipidele, acționează specific și nu cresc, în mod obișnuit, riscul infecțiilor. Durata efectului imunomodulator poate fi limitată la perioada de administrare sau poate persista o perioadă mai îndelungată. Medicul imunolog va oferi detalii privind mecanismul de acțiune al tratamentului și măsurile de precauție necesare.

De ce este necesară o perioadă de așteptare între un avort spontan și recoltarea probelor pentru investigațiile imunologice?

Imediat după un avort spontan, organismul suferă modificări hormonale și imunologice semnificative. Aceste schimbări temporare pot afecta rezultatele analizelor, generând o imagine neconcludentă asupra statusului imunologic real. Din acest motiv, se recomandă o perioadă de câteva săptămâni înaintea recoltării, pentru a permite restabilirea echilibrului fiziologic și obținerea unor rezultate relevante și fiabile. Această abordare contribuie la formularea unui plan terapeutic adecvat și eficient.