Glosar de termeni FIV

Uneori, o spermiogramă depistează că nu există spermatozoizi în ejaculat, această afecțiune numindu-se azoospermie. Această absență se datorează cel mai frecvent insuficienței testiculare primare, lipsei celulelor germinale, blocării canalelor sau ligaturii tubare anterioare.

Pierderea sarcinii în timpul primelor 12 săptămâni. Acesta poate fi cauzat de factori genetici, anatomici sau imunologici.

O spermiogramă poate depista ceea ce se numește astenospermie, o afecțiune care constă din faptul că spermatozoizii nu sunt suficient de vitali sau mobili pentru a ajunge la ovul și a-l fertiliza. Astenospermia este uneori unul dintre motivele pentru care cuplurile nu reușesc să conceapă un copil.

Medicamente folosite în FIV pentru a controla ovulația. Acestea previn eliberarea prematură a ovulelor, permițând medicilor să stabilească momentul prelevării.

Pe parcursul unui ciclu menstrual normal, ovulul se maturizează și este eliberat în uter, dar acest lucru nu se întâmplă în cazul anovulației - de aceea, este imposibil ca femeia să rămână însărcinată. Există multe cauze ale anovulației, dar cele mai frecvente includ stilul de viață nepotrivit, dezechilibrul hormonal, malnutriția/supraponderabilitatea, tulburările tiroidiene, sindromul ovarelor polichistice sau vârsta mai înaintată. Dar este destul de natural ca o femeie să nu aibă ovulație în cca 25% din ciclurile menstruale.

Unul dintre rezultatele posibile ale testelor genetice este aneuploidia, adică atunci când numărul de cromozomi a fost perturbat în timpul concepției. Una dintre posibilități este așa-numita trisomie, care apare atunci când, în timpul concepției, o pereche cromozomială este înlocuită de un triplet. În acest caz, individul nu mai are 46 de cromozomi, ci 47. Riscul de apariție crește odată cu vârsta mamei, cei mai afectați fiind cromozomii 21 (sindromul Down), 13 (sindromul Patau), 18 (sindromul Edwards).

Amniocenteza, sau recoltarea lichidului amniotic, este cea mai frecventă metodă invazivă utilizată pentru diagnosticarea prenatală. Sub control ecografic, între săptămâna 16 și 20 de săptămâni, se recoltează cu un ac foarte fin cca 20 ml de lichid amniotic. Prin intermediu examinării lichidului amniotic, se pot depista unele tulburări congenitale grave (cum ar fi sindromul Down).

AMH (Anti-Műllerian Hormon) din organismul femeii controlează procesul de maturizare a ovulelor. În funcție de cantitatea acestuia din sânge, se poate estima numărul de ovule rămase femeii. Cantitatea de hormon AMH din sânge scade odată cu vârsta, iar pentru a determina această cantitate, la clinica noastră se poate efectua o simplă analiză de sânge.

O altă grupă de medicamente pentru reglarea ciclului hormonal în timpul FIV. Acestea sunt folosite în special în timpul unui protocol de stimulare de lungă durată.

Embrion în stadiul de dezvoltare, la 5 sau 6 zile după fertilizare. Blastocitele au o șansă mai mare de se fixa cu succes în uter.Blastocistul este o stare embrionară timpurie a fătului uman, fiind compus din cca 120 de celule. În cadrul inseminării artificiale, embrionul, în această etapă de dezvoltare, este transferat în uterul femeii. Blastocitele rămase pot fi congelate pentru alte inseminări ulterioare.

O intervenție chirurgicală prin care se prelevează o mostră de țesut testicular pentru a depista spermatozoizi la bărbații cu azoospermie.

Prelevare de celule din stratul exterior al embrionului în stadiul de blastocist. Celulele sunt testate genetic pentru a se asigura că embrionul este sănătos. Această metodă este utilizată în testarea genetică preimplantare (PGT), pentru a ajuta la detectarea anomaliilor cromozomiale sau a bolilor moștenite. Datorită acestei analize, poate fi selectat un embrion sănătos din punct de vedere genetic, ceea ce crește șansele unei sarcini reușite și reduce riscul de avort spontan.

Este un proces prin care embrionii, după fertilizare, sunt stocați în condiții de laborator. Cultivarea durează de obicei 3-5 zile, până la stadiul de blastocist.

Este un proces de congelare a ovulelor, a spermei sau a embrionilor pentru o utilizare ulterioară. Tehnologia modernă de vitrificare asigură o șansă mare de supraviețuire a celulelor după decongelare.

Un ciclu FIV în cadrul cărui o femeie folosește ovule de la o donatoare anonimă. Potrivit pentru femeile cu rezervă ovariană scăzută sau cu probleme genetice.

Capacitate a ovulului și a spermatozoidului de a se uni și de a forma un embrion. Este evaluată în laborator, după fertilizare.

Un factor de bază, care influențează succesul fertilizării și dezvoltarea embrionului. Calitatea ovulelor scade odată cu vârsta femeii, mai ales după vârsta de 35 de ani.

Se evaluează grosimea și structura mucoasei uterine, care este esențială pentru implantarea cu succes a embrionului. Grosimea ideală a endometrului este de 7-12 mm.

Embrionii sunt evaluați în funcție de numărul de celule, de simetria acestora și de absența fragmentării. Embrionii de înaltă calitate au o probabilitate mai mare de a reuși să se fixeze.

Un bărbat care donează spermă pentru tratamentul infertilității unui alt cuplu. Donatorii sunt selectați cu atenție, în funcție de starea lor de sănătate și de istoricul lor genetic.

Este un proces prin care o femeie își donează ovulele unui alt cuplu care nu le poate folosi pe cele proprii. Se folosește cel mai frecvent în caz de rezervă ovariană redusă sau de probleme genetice.

Disfuncții ale ejaculării, cum ar fi ejacularea retrogradă sau ejacularea precoce, care pot afecta fertilitatea. FIV oferă modalități de a depăși aceste obstacole.

O tulburare de maturizare sau de calitate a ovulelor, care poate cauza probleme cu fertilizarea. FIV oferă posibilitatea de a obține ovule cu stimulare direcționată și suport de laborator.

Medicamentul Estrofem conține hormonul feminin estrogen, care este utilizat în tehnicile de reproducere asistată pentru a promova creșterea mucoasei uterine.

Mucoasă a uterului, care se pregătește să primească un ovul fecundat. Calitatea endometrului este esențială pentru succesul fixării embrionului.

Vorbim de Endometrioză în cazurile în care țesutul similar mucoasei uterine (endometru), care căptușește cavitatea uterină, este poziționat anormal - cel mai frecvent în organele genitale din afara uterului, dar și în intestin, în tractul urinar sau în plămâni. Această afecțiune, adesea foarte dureroasă, poate cauza probleme cu sarcina la femeile de vârstă reproductivă. Este tratată hormonal sau chirurgical, sau printr-o combinație a ambelor metode. Cu toate acestea, tratamentul este adesea lipsit de succes.

Este un incubator avansat care permite monitorizarea în timp a dezvoltării embrionului. Îi ajută embriologii să selecteze embrionul de cea mai bună calitate pentru transfer. EmbryoScope permite monitorizarea continuă a dezvoltării embrionului, 24 de ore pe zi. Acest lucru permite selectarea embrionilor de cea mai bună calitate pentru transfer, crescând astfel rata de succes a inseminării artificiale. Un alt avantaj constă și din faptul că microscopul este amplasat direct în incubator, astfel încât embrionii nu trebuie mutați pentru a fi monitorizați.

EmbryoGlue este utilizat pentru a facilita fixarea embrionului pe peretele uterului, crescând astfel rata de succes a inseminării artificiale. EmbryoGlue este un adeziv tisular, care imită în mod natural mediul din uter în timpul fixării naturale a embrionului.

EmbryoGen este un mediu de cultură care ajută la crearea unui mediu similar cu mediul natural din corpul femeii după fertilizarea in vitro. Ca rezultat, șansele de atașare și creștere cu succes a embrionului sunt crescute după transferul acestuia în uterul femeii.

O procedură de diagnosticare care ajută la monitorizarea ovarelor și a mucoasei uterine pe parcursul ciclului FIV. Este nedureroasă și oferă rezultate precise. Se folosește pentru a evalua creșterea foliculară, maturitatea ovulelor și grosimea endometrului, care sunt esențiale pentru sincronizarea ovulației și transferul embrionilor. Poate fi folosită și pentru a detecta anomalii precum chisturi, polipi sau fibroame.

O examinare care evaluează calitatea materialului genetic al spermei. Un nivel mai mare de fragmentare poate afecta negativ fertilizarea și dezvoltarea embrionară.

Aceasta este o examinare ecografică, care utilizează o sondă introdusă în vagin pentru a evalua starea foliculilor din ovare. Nu se efectuează o singură dată, ci în mod repetat, pentru a monitoriza dinamica creșterii foliculilor și a prezice data ovulației. Este recomandată ca una dintre primele examinări simple pentru femeile care nu pot rămâne însărcinate.

Vezicule mici în ovare, care conțin ovule imature. Numărul de foliculi antrali servește ca indicator al rezervei ovariene.

Un folicul este un săculeț plin cu lichid, care conține un ovul (oocit). După ce foliculul se rupe, un ovul matur este eliberat din acesta. După naștere, fiecare ovar conține aproximativ 1,5 milioane de foliculi, dar numai aproximativ 400 ajung la maturitate.

Fixarea embrionului are loc din ziua 6 până în ziua 7 după fertilizare. Scopul este embrionul să se fixeze pe cavitatea uterină, un proces care poate fi susținut prin metode suplimentare, cum ar fi hatching-ul asistat sau EmbryoGlue. După ce fixarea a avut succes, începe să fie secretat în sânge hormonul hCG, ceea ce permite confirmarea sarcinii.

Tumori benigne ale musculaturii uterine, care pot afecta fertilitatea sau sarcina. Tratamentul acestora poate include și îndepărtarea chirurgicală.

Metodă de reproducere asistată, în care un ovul este fertilizat cu un spermatozoid în afara corpului femeii, în condiții de laborator. Embrionul este transferat ulterior în uter. FIV este adecvată pentru diferite cauze de infertilitate, cum ar fi obstrucția trompelor uterine sau calitatea redusă a spermatozoizilor.

Capacitate a unei femei sau a unui bărbat de a concepe un copil pe cale naturală. Factorii care afectează fertilitatea includ vârsta, stilul de viață și starea de sănătate.

Perioada de timp în care endometrul este cel mai bine pregătit pentru a primi embrionul. Acest proces este esențial pentru succesul fixării embrionului.

Fereastra de implantare este perioada optimă când uterul este pregătit să primească embrionul și să crească șansa de sarcină.

Faza luteală începe după ovulație, când din foliculul lui Graaf se formează așa-numitul corp galben (corpus luteum). Celulele acestui corp galben produc cantități mari de progesteron, care acționează asupra mucoasei uterului și favorizează implantarea și menținerea ovulului fecundat - embrionului. Dacă nu are loc fertilizarea, corpul galben dispare și scăderea rapidă a progesteronului și a altor hormoni declanșează sângerarea menstruală.

Faza foliculară este faza din prima jumătate a ciclului menstrual sau faza de până la ovulație, în timpul căreia, sub influența hormonului foliculostimulant (FSH) și a hormonului luteinizant (LH), are loc maturizarea unui ovul sau a mai multor ovule noi . În primele zile ale fazei foliculare, mucoasa uterină este cea mai subțire, dar se îngroașă pe măsură ce se apropie ovulația. Spre sfârșitul fazei, începe să acționeze și hormonul luteinizant (LH), ceea ce ajută foliculul să se maturizeze și să ovuleze ulterior.

Așa-numitele gonadotropine sunt niște hormoni produși în mod natural de o parte a creierului, numită hipofiză. Este vorba despre o glandă endocrină care stimulează activitatea glandelor sexuale prin producerea de gonadotropine și care influențează secreția de hormoni sexuali. În medicina reproductivă, acești hormoni sunt administrați sub formă de medicamente stimulante, care stimulează ovarele astfel încât în acestea să crească mai mult de un folicul.

GERT este un test special, care determină când mucoasa uterină (endometrul) este cel mai bine pregătită să primească un embrion. Acest moment, numit fereastră receptivă, este esențial pentru implantarea cu succes a embrionului. Examinarea ajută la optimizarea programării transferului embrionilor și crește șansele de sarcină.

Hormonul de stimulare foliculară (numit folitropină) este unul dintre hormonii care stimulează activitatea și dezvoltarea organelor de reproducere, reglând și funcția propriu-zisă a organelor de reproducere. Mai concret, folitropina are rolul de a stimula creșterea și maturizarea foliculilor în care sunt depuse ovulele. Prin urmare, valoarea acestei este crescută până în zilele fertile, scade după ovulație și rămâne la niveluri foarte scăzute până la următorul ciclu.

Un hormon care stimulează ovulația și producția de progesteron. Nivelul acestuia este esențial pentru programarea ovulației și a prelevării ovulelor.

Metodă de diagnosticare sau terapeutică, care permite examinarea cavității uterine cu ajutorul unei camere speciale. Această metodă ajută la detectarea polipilor, fibroamelor sau a altor anomalii.

Afecțiune caracterizată printr-o producție insuficientă de hormoni sexuali. Poate afecta fertilitatea atât la bărbați, cât și la femei și necesită tratament cu medicamente hormonale.

Nivel crescut al hormonului prolactină, care poate perturba ovulația și ciclul menstrual. Se tratează cu medicamente pentru reducerea nivelului de prolactină.

Hatching-ul asistat constă în ruperea învelișului dur al embrionului, ceea ce facilitează fixarea acestuia, crescându-se astfel rata de succes a inseminării artificiale. Recomandăm hatching-ul asistat femeilor care au trecut prin încercări repetate fără succes de implantare a embrionilor, femeilor mai în vârstă și în cazul transferului de embrioni congelați (KET).

IUI (inseminarea intrauterină) este cea mai puțin invazivă metodă de reproducere asistată. După ce spermatozoizii sunt pregătiți în laborator, aceștia sunt introduși în uter prin intermediul unui cateter subțire.

Incapacitatea de a concepe după un an de relații sexuale regulate neprotejate. Cauzele pot fi de partea femeii, a bărbatului sau combinate.

Este incapacitatea repetată de a concepe sau de a avea un copil după o sarcină anterioară reușită. Această afecțiune poate fi cauzată de dezechilibre hormonale, de chisturi în uter, de calitatea deficientă a ovulelor sau a spermatozoizilor, dar și de modificări ale stilului de viață sau ale sănătății. Diagnosticarea și tratamentul sterilității secundare implică adesea o examinare detaliată a ambilor parteneri, în scopul de a identifica cauza și pentru a sugera un tratament adecvat.

O stare în care un cuplu nu a reușit niciodată să obțină o sarcină, în pofida unor relații sexuale regulate și neprotejate. Această problemă poate fi cauzată de diferiți factori, inclusiv tulburări hormonale, predispoziții genetice, anomalii anatomice sau de stilul de viață. Diagnosticarea sterilității primare implică, de regulă, o examinare completă a ambilor parteneri în scopul a depista cauza și de a sugera tratamentul adecvat, care poate include terapia hormonală, intervenția chirurgicală sau tehnologia de reproducere asistată, cum ar fi FIV.

O stare în care sistemul imunitar al unei femei sau al unui bărbat reacționează negativ la spermatozoizi, ovule sau embrioni.

Un domeniu specializat, care se ocupă cu influența sistemului imunitar asupra fertilității, sarcinii și succesului reproducerii. Dezechilibrul imunitar pot cauza avorturi spontane repetate, eșecul implantării embrionilor sau complicații în timpul sarcinii. Examinările din domeniul imunologiei reproductive ajută la identificarea factorilor de imunitate care pot împiedica sarcina și sugerează tratamente specifice pentru a crește șansele de reușită a sarcinii.

ICSI (injectare intracitoplasmatică a spermatozoizilor) este o metodă de introducere a spermatozoizilor direct în ovul, cu ajutorul unui ac subțire. Servește la creșterea probabilității de fertilizare a ovulelor. Utilizăm această metodă pentru a fertiliza majoritatea ovulelor.

O metodă chirurgicală minim invazivă, utilizată pentru diagnosticarea și tratarea cauzelor infertilității, cum ar fi endometrioza sau chisturile de pe trompele uterine.

Inima clinicii FIV, unde are loc fertilizarea ovulelor, cultivarea embrionilor, testarea genetică și pregătirea pentru transfer. Tehnologia de ultimă oră și o echipă experimentată de embriologi sunt esențiale pentru succesul tratamentului.

Unul dintre criteriile spermiograme, care evaluează forma spermatozoidului. O formă anormală poate afecta capacitatea spermatozoizilor de a fertiliza ovulul.

Tehnologie avansată pentru selectarea spermatozoizilor de cea mai bună calitate. Ajută la reducerea riscului de anomalii genetice și îmbunătățește șansele de reușită a fertilizării.

MESA (Micro Epididymal Sperm Aspiration) este o intervenție chirurgicală care permite recuperarea spermatozoizilor atunci când transportul spermei între epididim și uretră este întrerupt. Se face o incizie microchirurgicală în piele, prin care se introduce un ac de puncție și se aspiră lichidul cu spermatozoizi.

Atunci când rezultatul unei spermiograme este așa-numita normospermie, înseamnă că toți parametrii ejaculatului (concentrația de spermatozoizi, motilitatea sau vitalitatea lor generală, leucocitele) sunt în limite normale.

• Volumul ejaculatului mai mare de 1,5 ml.
• Cantitatea de spermatozoizi în 1 ml este de cel puțin 15 milioane.
• Ejaculatul conține cel puțin 40% spermatozoizi capabili să se miște
• Cel puțin 4% dintre spermatozoizi prezintă o formă normală

Un hormon indispensabil pentru menținerea sarcinii. Se administrează după transferul embrionului, ca adjuvant pentru susținerea implantării.

Eliberarea ovulului din ovar, fără o intervenție medicală sau fără o stimulare hormonală. Acest proces se desfășoară spontan în cadrul ciclului menstrual natural și este esențial pentru concepția pe cale naturală. La femeile care urmează un tratament FIV, ovulația spontană este de obicei suprimată cu terapie hormonală pentru a preveni eliberarea prematură a ovulului și pentru a asigura calitatea optimă a acestuia, în vederea prelevării și fertilizării în condiții de laborator.

Ouă care nu au ajuns la maturitate deplină și nu sunt capabile de fertilizare. În cadrul FIV, poate folosită tehnica de maturizare in vitro (MIV).

Preparatul Ovitrelle (sub formă de soluție injectabilă) se utilizează la femeile care efectuează FIV și la femeile care nu ovulează (așa-numita anovulație) sau ovulează într-un procent mai mic de cicluri menstruale (oligo-ovulație). În cadrul FIV, ajută foliculii să se maturizeze; în cazul problemelor de ovulație, se administrează pentru a declanșa procesul real de eliberare a ovulelor (ovulația) - dar în ambele cazuri se utilizează după ce femeile au luat alte medicamente pentru dezvoltarea foliculilor.

Oocitul este o celulă sexuală feminină care se află în interiorul foliculului. În momentul în care oocitul crește și este eliberat din folicul, se formează un ovul matur (ovum).

Dacă rezultatul spermogramei arată că concentrația de spermatozoizi din ejaculat este sub limita inferioară a normei stabilite (15 milioane de spermatozoizi pe mililitru), atunci este vorba de oligospermie. Cele mai frecvente cauze ale scăderii producției de spermatozoizi pot fi problemele hormonale, blocarea canalelor, infecțiile, efectele secundare ale anumitor medicamente sau factori ai stilului de viață - de exemplu, consumul excesiv de alcool, fumatul sau băile frecvente în apă fierbinte sau sauna.

În timpul puncției foliculare, ovulele sunt prelevate din ovare, sub anestezie generală, pentru a o fertilizare ulterioară în laborator sau pentru congelare. Prelevarea se efectuează cu un ac fin, sub control ecografic și nu durează mai mult de 15 minute.

Este un medicament care conține progesteron (un hormon sexual feminin natural), care acționează asupra mucoasei uterului în timpul reproducerii asistate, în scopul de a crește șansele ca un ovul fertilizat să fie acceptat și reținut. De aceea, într-un ciclu de FIV, progesteronul este administrat înainte de implantarea embrionului și, dacă sarcina apare, atunci pe întreg parcursul primului trimestru.

Un set de teste de sânge, care evaluează nivelurile de hormoni, cum ar fi FSH, LH, AMH, estradiol și progesteron. Rezultatele ajută la diagnosticarea cauzelor infertilității.

Sunt niște excrescențe benigne de pe mucoasa uterină, care pot împiedica implantarea embrionului sau pot provoca sângerări neregulate. Aceste formațiuni sunt cauzate de creșterea excesivă a țesutului endometrial și pot varia ca dimensiuni, de la noduli mici la formațiuni mai mari care deformează cavitatea uterină. În unele cazuri, acestea pot fi asimptomatice, însă la femeile cu implantări repetate eșuate sau cu cicluri menstruale neregulate, diagnosticarea și eventuala îndepărtare a acestora reprezintă un pas important către optimizarea fertilității.

Uneori, pe mucoasa uterină sau pe colul uterin apare o excrescență mică și alungită care în majoritatea cazurilor este nedureroasă și benignă, dar a cărei prezență poate provoca menstruații abundente, sângerări în afara ciclului, dureri în timpul actului sexual sau al examinării ginecologice. De asemenea, polipii nedepistați pot complica încercările de a concepe sau pot cauza avorturi spontane repetate. Pentru a exclude în mod fiabil o posibilă malignitate, se efectuează o verificare în acest sens printr-o examinare histopatologică.

În timpul fazei luteale a ciclului menstrual, multe femei suferă de sindromul premenstrual, când scăderea nivelului de estrogen și nivelul ridicat de progesteron duc la anumite modificări fiziologice și psihologice. În astfel de cazuri, cu aproximativ o săptămână înainte de menstruație, femeile pot prezenta presiune mamară, creștere în greutate, dureri de cap, dureri musculare și articulare, lipsa poftei de mâncare sau creșterea poftei de mâncare. În ceea ce privește psihicul, cele mai frecvente simptome ale sindromului premenstrual sunt depresia, anxietatea, ”oscilațiile emoționale", tulburările de somn sau nervozitatea.

O metodă concepută pentru a depista la embrioni modificările structurale ale cromozomilor, care ar putea provoca avorturi spontane sau boli genetice. Acest test ajută la identificarea embrionilor cu o dispunere echilibrată a cromozomilor, crescând astfel șansele de reușită a fixării și a unei sarcini sănătoase. PGT-SR este recomandat în special pentru cuplurile cu translocații cromozomiale confirmate sau cu alte anomalii structurale în istoricul familial.

Este vorba despre un testare genetică a embrionilor înainte ca aceștia să fie transferați în uter. Scopul este acela de a detecta anomalii genetice precum aneuploidia și de a crește astfel șansele unei sarcini reușite.

PESA (Micro Epididymal Sperm Aspiration) este o intervenție chirurgicală care permite recuperarea spermatozoizilor atunci când transportul spermei între epididim și uretră este întrerupt. Spermatozoizii sunt aspirați din canalele cordonului spermatic cu un ac subțire de puncție.

Capacitate a ovarelor de a produce ovule de calitate. Testarea rezervei ovariene include măsurarea AMH, FSH și evaluarea ecografică a numărului de foliculi antrali.

Stratul endometrial din uter, care se pregătește să primească un ovul fecundat. Grosimea și structura sa sunt esențiale pentru o implantare reușită.

Este un proces în cadrul căruia ovarele sunt stimulate prin injecții cu hormoni, pentru a produce mai multe ovule într-un singur ciclu. Această etapă este esențială pentru creșterea șanselor de succes ale FIV.

Este procesul de administrare a medicamentelor hormonale pentru susținerea producției de ovule în ovare. Permite obținerea unui număr mai mare de ovule pe parcursului unui singur ciclu.

O tulburare hormonală care determină ovulația neregulată și formarea chisturilor pe ovare. PCOS este o cauză frecventă de infertilitate, care poate fi soluționată prin FIV sau IUI. Acest sindrom este adesea asociat cu rezistența la insulină, cu niveluri crescute de hormoni masculini (androgeni) și cu probleme metabolice. În funcție de severitatea simptomelor și de nevoile individuale ale pacientei, tratamentul include modificarea stilului de viață, terapia hormonală sau reproducerea asistată.

Este o stare în care ovarele nu mai produc ovule înainte de menopauza naturală. FIV cu ovule donate este singura soluție. Acest sindrom poate fi cauzat de factori genetici, de boli autoimune, de chimioterapie sau de alte influențe asupra sănătății. Simptomele includ menstruații neregulate, bufeuri și niveluri reduse de estrogen, care pot afecta și sănătatea generală a unei femei. Diagnosticarea include teste hormonale și teste ale rezervei ovariene, în timp ce tratamentul se axează pe substituirea hormonală și pe opțiuni de reproducere asistată.

Este o stare în care ovarele nu mai produc ovule înainte de menopauza naturală. FIV cu ovule donate este singura soluție. Acest sindrom poate fi cauzat de factori genetici, de boli autoimune, de chimioterapie sau de alte influențe asupra sănătății. Simptomele includ menstruații neregulate, bufeuri și niveluri reduse de estrogen, care pot afecta și sănătatea generală a unei femei. Diagnosticarea include teste hormonale și teste ale rezervei ovariene, în timp ce tratamentul se axează pe substituirea hormonală și pe opțiuni de reproducere asistată.

Este vorba despre una dintre complicațiile posibile ale stimulării hormonale a ovarelor, în care, cel mai frecvent, ovarele reacționează excesiv la medicamentele administrate. Sindromul de hiperstimulare este însoțit de presiune și durere în zona abdominală inferioară, mărire abdominală, tulburări de urinare sau greață și vărsături. Aceste simptome dispar însă după două săptămâni. Cu toate acestea, formele mai severe pot duce la spitalizarea pe termen lung a pacientului. Totuși, procedurile moderne de stimulare ovariană de astăzi oferă medicilor marja de manevră necesară pentru a reduce la minimum formele severe ale sindromului de hiperstimulare.

Dacă sarcina este deja clar vizibilă la ecografie, adică "bătăile inimii embrionului” sunt clar vizibile, atunci aceasta este considerată o sarcină clinică. De regulă, acesta poate fi detectată în săptămâna a 5-6-a de sarcină.

O sarcină biochimică se referă la starea în care o femeie are un test de sarcină pozitiv la urină sau sânge, dar pierde sarcina înainte ca aceasta să fie confirmată prin ecografie. În acest caz, avortul spontan apare în primele două săptămâni după ce embrionul s-a fixat. Cauza obișnuită a acestui avort spontan este o eroare genetică în dezvoltarea embrionului.

Este vorba despre o eroare în codul genetic, cauzată de ruperea și permutarea unor părți ale diferiților cromozomi. Persoana care este purtătoare a unei translocații echilibrate este complet sănătoasă, dar celulele sale sexuale (ovule sau spermă) au deja cromozomi defecți, cu informații genetice lipsă sau redundante. Din acest motiv, există o probabilitate mai mare ca acest "purtător" să aibă un copil cu un anumit grad de handicap sau sarcina să se încheie cu un avort spontan. Testele genetice pot determina dacă o persoană are sau nu o translocație.

Embriotransferul (ET) este etapa finală a ciclului FIV, când embrionul selectat este introdus înapoi în uterul pacientei. Acest procesul nu este dureros și se realizează, de obicei, sub control ecografic.Embriotransferul este transferul unui embrion în cavitatea uterină. Transferul nu este dureros și durează aproximativ 5 minute, efectuându-se în stare de cunoștință deplină. Pentru a transfera embrionul se utilizează un cateter subțire iar întregul proces se desfășoară sub control ecografic.

O procedură prin care mai mulți embrioni sunt transferați în uter, în scopul de a crește șansele de sarcină. Cu toate acestea, prezintă un risc de sarcină multiplă. Această procedură este aplicată mai ales în cazul pacientelor mai în vârstă sau pentru încercări repetate de FIV fără succes. Cu toate acestea, pentru a se reduce riscurile asociate cu sarcinile multiple, clinicile moderne încearcă să transfere un singur embrion de înaltă calitate (eSET).

Proces în cardul căruia este decongelat un embrion congelat și apoi acesta este transferat în uter. Această metodă permite utilizarea unor embrioni din ciclurile FIV anterioare.

Este un test genetic care determină când endometrul este cel mai bine pregătit pentru implantarea embrionului. Rezultatele permit o sincronizare mai precisă a embriotransferului.

EMMA este un test care analizează compoziția microbiană a mucoasei uterine (a endometrului). Vizează detectarea posibilelor dezechilibre microbiene care pot afecta succesul implantării embrionului și al sarcinii. Acest test ajută la identificarea problemelor, cum ar fi lipsa lactobacililor benefici, propunând un tratament adecvat, cum ar fi administrarea de probiotice sau antibiotice, în scopul optimizării mediul de fixare a embrionului.

Teste care detectează prezența anticorpilor împotriva spermatozoizilor, ovulelor sau embrionilor. Ajută la identificarea unor posibile obstacole în calea reproducerii.

Este o examinare a embrionilor pentru identificarea mutațiilor genetice specifice asociate cu boli monogenice grave, cum ar fi fibroza chistică sau boala Huntington. Această metodă ajută cuplurile, cu dificultăți genetice, să reducă riscul de transmitere către urmași a unei boli ereditare. Mulțumită PGT-M, pot fi selectați embrioni fără mutația în cauză, crescând astfel șansele de a se naște un copil sănătos.

Se recomandă efectuarea unui test de sarcină la aproximativ 14 zile după transferul embrionului. Un test de sânge este mai precis decât un test de sarcină efectuat la domiciliu. Testul de sânge măsoară nivelul hormonului hCG, care este produs după implantarea cu succes a embrionului, putând astfel detecta sarcina mai devreme decât testul de urină. Testarea prea timpurie poate duce la un rezultat fals negativ, deoarece nivelul hCG poate să nu fie încă suficient de ridicat. Pentru a confirma sarcina, se recomandă adesea repetarea testului de sânge pentru a monitoriza dinamica creșterii hCG, ceea ce ajută la o mai bună evaluare a faptului dacă sarcina se dezvoltă corect.

Testul de ovulație servește pentru a determina zilele din ciclul unei femei în care aceasta este cea mai fertilă și, prin urmare, când sunt cele mai mari șanse de concepție cu succes. Funcționează pe un principiu similar testelor de sarcină, cel mai bun moment pentru a-le efectua fiind în jurul zilei 10 a ciclului. Se poate cumpăra dintr-o farmacie sau drogherie.

Metodă chirurgicală de a obține spermatozoizi direct din testicule. Se folosește la bărbații cu azoospermie sau atunci când spermatozoizii eșuează în ejaculat. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau generală și implică prelevarea de țesut din testicule, care este prelucrat apoi în laborator pentru a izola spermatozoizii. TESA este adesea utilizată în FIV cu metoda ICSI, prin care spermatozoizii obținuți sunt injectați direct în ovul, ceea ce crește șansele de fertilizare chiar și în cazul bărbaților cu o producție foarte scăzută de spermatozoizi.

O stare în care majoritatea spermatozoizilor au o formă anormală. FIV cu metoda ICSI face adesea posibilă depășirea acestei probleme. Această afecțiune poate afecta capacitatea spermatozoizilor de a pătrunde în ovul și poate cauza infertilitate. Cauza se poate datora unor factori genetici, unor dezechilibre hormonale, unor toxine sau stilului de viață. Diagnosticarea se face cu ajutorul unei spermiograme, care evaluează forma, mobilitatea și concentrația spermatozoizilor.

Atunci când un cuplu nu reușește să aibă un copil, teratospermia - cazul în care spermatozoizii nu reușesc să pătrundă în ovul din cauza formei lor anormale. Această afecțiune poate fi detectată prin spermiogramă.

Spre deosebire de bărbați, femeile sunt fertile doar câteva zile pe lună - probabilitatea de concepție este maximă în timpul așa-numitelor zile fertile, care sunt de obicei cu 3 zile înainte și 1 zi după ovulație.